O noapte la Venetia de Johan Strauss – Teatrul National Oleg Danovski Constanta

O noapte la Venetia de Johan Strauss – Teatrul National Oleg Danovski Constanta – 19 martie 2017

Regia artistică

MARIO NIKOLOV

Scenografia

ADRIANA URMUZESCU

Solişti

LAURA EFTIMIE, SMARANDA DRĂGHICI

LUCIA MIHALACHE, RĂZVAN SĂRARU

DORU IFTENE, STEFAN POPOV Bucureşti

CONSTANTIN ACSINTE, LAURENŢIU SEVERIN

ADRIAN BĂDILĂ, BOGDAN OCHEŞEL

ROBERT SAFTA, IULIAN BRATU

Conducerea muzicală

GHEORGHE STANCIU

Subiectul

Actul 1

Acţiunea se petrece în Venezia secolului XVIII.
Zi de târg, într-o piaţă de pe Canale Grande. Mulţimea se agită într-o necontenită forfotă. Vânzători care îşi expun mărfurile cu îmbieri insistente, cumpăratori curiosi,
precupeţe, lume de tot felul, viu colorată în port şi în limbaj, într-un fermecător decor
Veneţian.
În mijlocul acestui vacarm apare Pappacoda, iscusit bucătar. Este un tânar
cumsecade, dar cam naiv, de unde i se trag şi multele necazuri. Este îndrăgostit de Ciboletta, camerista în casa senatorului Delaqua.
Pappacoda este interpelat de tânărul Enrico, nepotul bătrânului senator Delaqua şi admiratorul secret al tinerei soţii a acestuia, Barbara. Enrico îi înmânează lui Pappacoda o scrisorică pentru frumoasa lui matuşă şi îl roagă să o dea acesteia în mare secret.
După plecarea lui Enrico, Pappacoda o întâlneşte pe frumoasa pescariţă Annina, care vine în piaţă spre a-şi vinde peştele proaspăt prins. Din discuţia lor înţelegem că Pappacoda este foarte îndrăgostit de Ciboletta, dar şi că Annina suspină după iubitul ei Caramello, bărbierul Ducelui de Urbino. Aceştia doi urmează să işi facă apariţia în Venezia pentru organizarea Carnavalului tradiţional, iar Aninna este nerăbdătoare să îşi întâlnească iubitul pe care nu l-a mai văzut de mai bine de un an.
Şi cum toate lucrurile importante se întâmplă în piaţă, îşi face apariţia Barbara.
Pappacoda îi înmânează scrisorica de la Enrico, iar Barbara îi cere Aninei să o însoţească spre a sta de vorbă câteva minute.
După plecarea celor două frumoase veneziene, în piaţă apare Ciboletta. Îl întâlneşte cu bucurie pe Pappacoda, dar acesta o ironizează, considerând-o o gâsculiţă proastă. Discuţia se aprinde când este atacat subiectul căsătoriei, Ciboletta şi-o doreste, Pappacoda se cam codeşte şi amândoi se despart furioşi.
Zgomotul pieţii se potoleşte pentru scurt timp, făcând loc celor trei senatori – Delaqua, Testaccio şi Barbaruccio, colegi de suferinţă, de un cert ramolisment, prototipuri ale decadentismului societăţii secolului XVIII.
Au auzit şi ei că temutul Duce de Urbino, vânător de femei frumoase, va veni la Venezia pentru a petrece la Carnavalul anual. Pentru a avea acces la toate soţiile frumoase din Venezia, Ducele a trimis invitaţii şi celor trei senatori. Aceştia însă caută o scăpare şi decid să nu se prezinte la bal, pentru a-şi proteja soţiile. Totuşi îşi schimbă hotărârea când află că Ducele va alege pe unul dintre ei pentru a ocupa funcţia de administrator al domeniilor ducale. Dar rămân de neclintit în hotărârea de a nu-şi aduce şi soţiile la petrecere. Delaqua plănuieşte chiar să o trimită pe soţia lui la Murano, la mănăstire, până la trecerea pericolului. Senatorii se retrag în casa lui Delaqua.
La scurt timp, în piaţă ajunge Caramello. Îl întâlneşte pe Pappacoda şi îi destăinuie acestuia planul Ducelui de a o cuceri pe frumoasa Barbara, soţia senatorului Delaqua.
Pappacoda, care a auzit intenţia senatorului Delaqua, îl pune în gardă pe Caramello. Acesta se hotărăşte să ia locul gondolierului care ar trebui să o conducă pe Barbara la Murano, să o răpească şi să o ducă la palatul Ducelui.
Între timp, Barbara, care avea întâlnire secretă cu Enrico, o roagă pe Annina să plece în locul ei la Murano.
După plecarea Barbarei, Annina, în fine, îl întâlneşte pe Caramello, căruia îi reproşează lunga absenţă. Acesta îi promite că o va lua de soţie de îndată ce va deveni administratorul domeniilor ducale şi o invită la Carnaval. Ştiind că trebuie să ţină locul Barbarei la Murano, Annina se scuză că nu poate veni, dar este foarte repede convinsă de Caramello să se intoarcă cât mai repede în aceeaşi seară, la Venezia.
Pappacoda, trist şi abătut că nu are bani să închirieze costum de carnaval, se plânge lui Caramello că nu a primit invitaţie pentru el şi Ciboletta. Caramello îi oferă o mulţime de invitaţii la Carnaval şi îi spune să cheme toţi prietenii petrecăreţi.
Ducele de Urbino ajunge în piaţă şi este întâmpinat de toţi cetăţenii, de Caramello şi de cei trei senatori. Primul său gând este la Barbara şi se interesează dacă aceasta este disponibilă. Caramello îi spune că Delaqua îşi urmareşte soţia la tot pasul. Atunci Ducele îi sileşte pe senatori să vină la bal însoţiţi de nevestele lor. Testaccio şi Barbaruccio se lasă convinsi uşor, gândindu-se la posibilitatea de a deveni administratori ai domeniilor ducale. Delaqua nu poate fi convins să îşi sacrifice frumoasa soţie şi o sileşte pe Ciboletta să fie prezentată drept soţia sa, Barbara .

Actul 2

O sală mare, fastuoasă, de bal, la palatul ducelui.
Ducele îşi primeşte invitaţii. În drum spre Murano, Caramello, o răpeşte pe Annina, crezând că este Barbara şi o aduce la palat să o prezinte ducelui.
Dar până să vina acesta, Caramello descopera substituirea. El se află într-o mare încurcatură. Să o predea pe iubita lui, cu propriile mâini seducatorului…Ii propune să fugă. Suparată pe Caramello care o jignise cu puţin timp inainte, Annina se opune, asigurându-l că se va comporta ca o doamnă.
Intră ducele. Caramello e innebunit. Încearcă tot felul de tertipuri – că este rea, urâtă, nebună, zgârie, etc – fără rezultat. Îi cere ajutorul lui Papaccoda, dar acesta este prea beat ca să-i mai fie de folos cu ceva.
Ducele este convins că-i face curte Barbarei. Annina trece examenul cu bine şi în faţa senatorilor, când aceştia vin să-şi prezinte omagiile. Râvnind din tot sufletul la postul vacant, Delaqua o întâlneşte pe Ciboletta care este îmbracată destul de frumos, şi o prezintă ducelui drept soţia sa. Delaqua îi cere Cibolettei să intervină pe lângă duce pentru postul de administrator.
Ea, cunoscându-şi propriul interes, îi solicita postul, dar de bucătar, pentru Papaccoda. Ducele fusese pus în cunoştinţă privind persoana Cibolettei de către Annina şi ca atare intră în jocul confuziei, promiţându-i postul.
Annina şi Ciboletta se sfătuiesc cum să iasă din încurcătură în mod onorabil, rămânând să supeze împreună cu ducele.
În final, toată lumea pleacă de la bal în piaţă San Marco unde are loc carnavalul.
La carnaval, în piaţa San Marco.
Ciboletta i-a dezvăluit ducelui întreaga poveste a substituirii Annina-Barbara.
Delaqua a fost la Murano şi nu a găsit-o pe Barbara acolo. Trebuie să fie aici, în mijlocul mulţimii. Ciboletta îi spune că a văzut-o într-un domino verde. Din întâmplare Barbara poartă chiar un domino verde. Ciboletta o pune în gardă. Într-un târziu Delaqua o găseşte pe Barbara. Aceasta îi însăilează un şir de minciuni într-o poveste cusuta cu aţă albă, în care ea, Barbara, în drum spre Murano, este atacată de nişte bandiţi. La strigatele ei de ajutor, Enrico aleargă, o salvează şi o aduce aici în piaţa San Marco.
Caramello se împacă cu Annina, de asemenea Papaccoda cu Ciboletta.
Înconjurat de eroii zilei şi ai serii, ducele le rezolvă până la urmă pe toate. Lui Caramello îi ordonă să se casatorească cu Annina şi îl numeşte în postul administrativ pe domeniile “de dincolo de Murano”; Papaccoda este numit bucătar, conform dorinţei Cibolettei, iar aceasta devine d-na Papaccoda “născută Ciboletta”.
Toti sunt fericiţi şi sărbătoresc împreună Carnavalul de la Venezia, cântând şi dansând.