PEER GYNT de E. Grieg – Balet în 2 acte

PEER GYNT

de E. Grieg – Balet în 2 acte

Duminică, 12 Noiembrie 2017 – ora 18.30 – Sala Teatrului

Premiera poemului dramatic Peer Gynt, cu muzica de scenă de Edward Grieg (două suite, fiecare în câte patru părţi), a avut loc la 24 Februarie 1876, la Teatrul Cristiania din Copenhaga, cu Henrik Klausen în rolul titular, cu un succes răsunător. De atunci, mulţi coregrafi au fost inspiraţi de figura cvasi-legendară a ţăranului norvegian din secolul al XX-lea şi de avatarurile lui imaginate de Ibsen. Baletele lor au atras, în general, atenţia publicului şi a presei, revista „Dance Magazine” apreciind că „doar arareori şi numai în anumite părţi, coregrafia a reuşit să se ridice la valoarea poemului lui Ibsen şi muzicii lui Grieg”.

În ţara noastră, la Opera Naţională, baletul „Peer Gynt” s-a bucurat de numeroase aprecieri favorabile pe la mijlocul anilor ’80. Compania de balet a Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” a prezentat în premieră naţională, varianta reputatului coregraf rus Gheorghi Kovtun, cunoscut publicului constănţean prin spectacolele montate aici: Spărgătorul de nuci şi Arlechinada.

Coregraful rus operează, cu ocazia acestei producţii a cărei premieră mondială a avut loc la 5 aprilie 2005 pe scena Teatrului Academic de Operă şi Balet „M.P.Musorski” din Saint-Petersburg, câteva schimbări semnificative care pun in valoare simbolismul şi  implicaţiile filosofice ale dramei lui Ibsen. Astfel, timpul şi locul acţiunii suferă o translaţie, mai devreme, către epoca vikingilor scandinavi, iar coregraful nu mai este atât de mult interesat de schimbările externe, obiective de situaţie, cât de metamorfozele lumii interioare a eroului, de dinamica fascinantă a căutărilor spirituale pentru a-şi găsi ego-ul, destinul şi locul în lume. Ibsen sugerează un caleidoscop geografic al călătoriilor lui Peer Gynt; Kovtun, o deplasare metaforică a eroului în diferite sfere simbolice, Regatul Cerului, al Mării şi al Munţilor, semnificând, cu trolii convenţional personificaţi, Aerul, Apa şi Pământul. Uzând de tendinţele contemporane ale artei coregrafice, care nu povesteşte ci sugerează, coregraful imaginează o perpetuă căutare a eternului feminin personificat pe rând în Ingrid – Fata Verde, Solveig, Fata Mării, Fata Cerului, iubite şi abandonate pe rând de erou revenit pe pământ, pentru a-şi găsi liniştea la picioarele credincioasei Solveig.

     Peer Gynt este un balet care supune mişcarea reliefării unei idei, idee general umană superbă, ideea Ibsen-Kovtun înveşmântată în dans, pe minunatele acorduri ale lui Grieg: când trebuie să dea socoteală în faţa propriei conştiinţe, despre binele şi răul făcute în viaţă, eroul înţelege că în dorinţa lui de a se elibera de prejudecăţi, de a se regăsi pe sine însuşi, şi-a risipit în realitate viaţa fără folos, urmând să işi piardă astfel sufletul.